Marți, 20.09.2016, de la ora 20.00 s-a jucat spectacolul „Absolut!” cu Marcel Iureș, iar sala s-a dovedit aproape neîncăpătoare pentru mulțimea de spectatori, fiind ocupate scaune și culoare deopotrivă.

„Absolut!” este o piesă după povestea lui Ivan Turbincă de Ion Creangă, în regia lui Alexandru Dabija și cu un singur actor: unicul Marcel Iureș.

La C’Art Fest, actorul Marcel Iureș, de o modestie incredibilă, a jucat în fața unui public pe care l-a întâlnit și în anul precedent, la cea de a doua ediție a festivalului din Cristian.

Piesa, o reinterpretare reușită a poveștii lui Ivan Turbincă, îl pune pe Marcel Iureș în postura de povestitor, așa cum și-a dorit și regizorul Alexandru Dabija: oamenii încă mai citesc povești, dar farmecul uneia doar spuse – cu pauzele și parantezele ei, cu explicații și poticniri – este înzecit. Iar asta cu atât mai mult cu cât publicul cititor pare a se îndepărta de poveștile cu care au crescut generațiile anterioare. Pentru ceilalți, Ivan Turbincă încă trezește nostalgii, dar își câștigă și noi fani, care trec de bariera arhaismelor cu ajutorul personajului care explică, cu mult umor, multe dintre acțiunile și chiar gândurile lui Ivan, adresându-se sălii cu o familiaritate dezarmantă.

Ivan, un fel de Păcală, mucalit și cu dorințe dintre cele mai simple, pleacă din armată și pe drum se întâlnește cu Dumnezeu și cu Sfântul Petru. Ajunge să stabilească faptul ca într-o zi, Ivan să se ducă la poarta Raiului și să slujească acolo, lucru pe care-l și face, însă nu înainte de a trece prin Iad, unde dezechilibrează muncile eterne pentru o vreme, până este dat afară. Întors, spășit, la poarta Raiului, stă acolo cât să intre în conflict cu Moartea, căreia îi face câteva nedreptăți, până când ajunge să smulgă din partea acesteia o promisiune cu dublu tăiș.

Dincolo de faptele concrete și de amuzamentul provocat, este vorba de filosofie a vieții și a morții, a rolului umil pe care îl au cei mai mulți pe Pământ, filosofie a dorințelor și priorităților, analiză a măsurii cu care se stabilește bunătatea unui om, iar toate acestea îl fac pe Ivan Turbincă unul dintre cele mai complexe și îndrăgite personaje ale copilăriei noastre.

La finalul spectacolului, Marcel Iureș a avut amabilitatea de a răspunde la câteva întrebări legate de festival, de spectacol și de urările și speranțele pentru edițiile viitoare.

A: Ați fost și anul trecut aici, la festivalul de la Cristian. Ați remarcat vreo schimbare la public, la sală?

Iureș: O schimbare în bine, da. Și se mai poate. Acum seamănă mai mult a spațiu care conține un loc magic, care e scena; e acest amfiteatru care oferă un mult mai bun confort vizual, e o perspectivă diferită față de o suprafață plană. Am băgat de seamă că oamenii sunt extrem de mulțumiți. Și publicul e entuziast, este formidabil! E chiar formidabil și le mulțumesc din toată inima! Iar ce fac aici edilii, cu toată tinerimea, cu toți oamenii, e într-adevăr remarcabil. Mulțumesc foarte mult, mai vin cu drag!

A: Aceasta era următoarea întrebare: anul viitor...?

Iureș: O, da! Să rămânem în viață și să mai am cu ce să vin. Presupun că vreți ceva nou. Avem în program la Teatrul Act poveștile lui Creangă, dramatizate, tot de Alexandru Dabija, și le oferim publicului.

A: O urare pentru Cristian, pentru festival?

Iureș: Eu cred că n-au făcut festivalul ca să-l închidă peste 5 ani. L-au făcut să se bucure cât mai multă lume de el, este o reușită și, dacă respecți reușita asta, ea trăiește. Și trăiești și tu prin ea și înveți din ce în ce mai multe și așa te trezești la a 25-a ediție. Ideea este să nu-ți propui luna de pe cer. Dacă ești atent în jurul tău și vezi ce vor oamenii, cât de mult le place, comunitatea va reacționa. Dacă îi respecți pe cei pentru care ai făcut tot efortul ăsta, când îi vezi că se bucură, e absolut firesc să continue festivalul. Uneori se continuă cu orice preț.